Care este scopul vieții?

Ar trebui să îmi fac propriul scop în viață, sau am fost făcut pentru un scop deja existent? Cum pot să fiu împlinit în viață? De ce sunt aici?

Imaginează-ți că ești efectiv aruncat într-un meci sportiv pe care nu l-ai mai jucat niciodată. Nu știi când a început meciul, nu știi când se termină și nu îi știi nici regulile. Dat fiind contextul în care te afli, este evident că nu poți să te bucuri de acel sport așa cum a fost el gândit să fie, într-un mod în care să-ți aducă împlinire. Practic, habar n-ai ce ar trebui să faci sau care ar fi scopul tău acolo.

Totuși, nu e ciudat că adesea trecem prin viață exact la fel? Fără să știm ce-i cu noi aici și ce ar trebui să facem? Fără să avem un scop?

Este evident faptul că trăim într-o cultură care trece printr-o mare criză de identitate. Oamenii nu știu cine sunt și ce-i cu ei pe Pământ, zilnic fiind bombardați din toate părțile cu diverse minciuni:

”Ești ceea ce dorești să fii”. “Ești scopul pe care îl vrei tu să fii”. ”Ești ceea ce deții”. ”Ești ceea ce mănânci”. ”Ești doar un animal cu conștiință”. ”Ești un nimic”. ”Ești ceea ce zic alții că ești”. ”Ești homo/heterosexual”.

Mulți ajung să creadă aceste minciuni, iar fiindcă nu reușesc să ajungă la acel standard dorit de ei sau de societate, consideră că cea mai bună soluție ar fi sinuciderea. Adică, ce rost mai are să trăiesc când am doar 1.60m sau când știu că nu voi avea niciodată peste 3000 de urmăritori pe Instagram?

În cultura noastră concentrată în jurul propriului eu, oamenii au început să urmărească diverse lucruri sau experiențe care ar trebui să le aducă împlinirea. Cu toții cunoaștem oameni care urmăresc ca scop principal în viață succesul, banii, distracția, relațiile, faima și alte lucruri asemănătoare. Totuși, este interesant faptul că odată ce oamenii ating aceste obiective, sentimentul de neîmplinire rămâne. Cum se face că de-a lungul istoriei, oameni aflați pe culmile succesului s-au sinucis, fiindcă erau nefericiți, fiindcă nu au găsit acel ceva care să-i împlinească? Un atlet multi-campion spunea la un moment dat: ”Aș fi vrut să-mi spună cineva că atunci când ajungi în vârf, nu este nimic acolo”. Să fie oare viața despre ceva mai mult?

Cum se explică acest gol? Ei bine, Dumnezeu a creat omul pentru ceva mai mult decât lucrurile și experiențele de sub soare. Solomon, un om foarte înțelept, scria în una din cărțile lui din Biblie: ”A pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei” (Eclesiastul 3:11).

Geneza, prima carte din Biblie, ne oferă niște indicii legate de planul lui Dumnezeu cu privire la omenire:

1. Am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Geneza 1:26). Adică avem în noi anumite caracteristici care se regăsesc și în El. Wow!
2. Am fost creați să ne bucurăm de relația cu El (Geneza 3:8).
3. Am fost creați să ne bucurăm de relația cu ceilalți oameni (Geneza 2:18-25).
4. Am fost creați să ne bucurăm de muncă și de rodul ei (Geneza 2:15).
5. Am fost creați să ne bucurăm de stăpânirea pe care o avem asupra pământului (Geneza 1:26).

Toate acestea de mai sus conturează viața pe care Dumnezeu a intenționat ca noi să o trăim, însă pământul și condiția noastră au fost profund afectate după ce păcatul a intrat în lume prin Adam și Eva. Dar cel mai grav este faptul că relația noastră cu Dumnezeu a fost afectată, păcatul punând între noi și Creatorul nostru un zid de despărțire (Isaia 59:2). Și da, fiecare om este născut păcătos, oricât de tragic sau nedrept ar părea.

Astfel, adevăratul sens al vieții poate fi găsit doar prin refacerea relației cu Dumnezeu, prin intermediul Fiului Său, Isus, care ne împacă cu Dumnezeu. El vrea ca noi să știm care este scopul vieții și se bucură atunci când trăim viața pe care a intenționat-o pentru noi. Isus spunea, ”Eu am venit ca ele să aibă viaţă şi s-o aibă din abundenţă” (Ioan 10:10).

Scopul pentru care am fost făcuți este pentru a-L glorifica pe Dumnezeu. Cuvintele Domnului pot fi regăsite în cartea profetului Isaia: ”pe oricine este chemat după Numele Meu și pe care l‑am creat pentru slava Mea, pe care l‑am întocmit și l‑am făcut” (Isaia 43:7). Însă noi ca oameni avem adeseori tendința de a ne glorifica pe noi, în locul Lui. Gândește-te doar de ce postează majoritatea oamenilor pe Facebook sau Instagram.

La final, vreau să-ți pui următoarea întrebare: de ce și pentru ce trăiesc? Nu știu ce vei răspunde, dar știu că de fiecare dată când trăim pentru noi, când ne glorificăm pe noi înșine, ratăm scopul pentru care am fost creați. Am ratat destul până acum, așa că haide să mergem spre țintă!