Home   |    Categorii   |   

Ce spune Biblia despre divorț și recăsătorire?

Anca Coroamă       aprilie 4, 2020       16732

Din cauza ratei crescute, divorţul este un subiect care lansează foarte multe controverse în zilele noastre. Dat fiind această rată mare, unii oameni aleg să nu se mai căsătorească, ci aleg varianta concubinajului, pentru a se feri de eşec.

Importanţa căsniciei

În Scriptură există noţiunea de legământ sau de de promisiune. Legămintele erau făcute fie între Dumnezeu și om (e.g. Avraam, Noe) fie între doi oameni (e.g. David şi Ionatan). Căsnicia este cea mai profundă relație bazată pe legământ, deoarece conţine două legăminte. Căsnicia implică:

  • un legământ pe verticală: între Dumnezeu şi om.
  • un legământ pe orizontală: între cei doi soţi.

Astfel, când oamenii își spun jurămintele:

  • înainte de a vorbi pe “orizontală”, ei vorbesc pe “verticală”.
  • legământul îi leagă atât de partenerul de viaţă, cât și de Dumnezeu.
  • Își spun cel mai profund legământ interuman.
  • cei doi devin una dintr-o perspectivă biblică (Geneza 2:24).

Ce presupune în aceste condiţii divorţul?

Să încalci legământul făcut cu soțul sau cu soția ta înseamnă să încalci legământul faţă de Dumnezeu. În Evanghelia după Matei este precizat: “Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6).

Divorțul este traumatizant şi lasă în inima oamenilor o urmă adâncă de tristeţe. Această decizie nu trebuie luată sub formă impulsivă, o persoană trebuie să ştie tot ce implică divorţul. „Cuplurile care vor să se separe visează la divorţul perfect: o trecere rapidă şi definitivă, de la furtuna conflictelor la adierea înviorătoare a liniştii şi armoniei. Însă nu există divorţ perfect, aşa cum nu există nici căsnicie perfectă1.

Când nu este permis divorțul?

În Biblie ni se spune că abandonarea partenerului conjugal dintr-un capriciu sau poate din dorinţa de a găsi alt partener constituie un act de trădare sau de înșelare. Din motivul acesta Dumnezeu spune: “Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie” (Maleahi 2:16). Multe căsnicii se destrămă din motive neîntemeiate. Acestea ar fi putut fi salvate dacă cei doi ar fi fost mai iertători unul cu celălalt (Matei 18:21-22).

Când este permis totuși divorţul?

 

Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost aşa. Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte” (Matei 19:8-9)

Singurul pasaj din Scriptură unde este specificată clară permisiunea lui Dumnezeu pentru divorţ şi recăsătorie este dată de cuvintele lui Isus prin expresia “afară de pricină de preacurvie”. Astfel, că singurul motiv legitim pentru divorţ este adulterul sau relaţiile sexuale extraconjugale. Relaţiile sexuale sunt o parte integrantă a căsniciei încât “cei doi devin un singur trup”, prin urmare, ruperea unei astfel de legături prin relaţii sexuale în afara căsătoriei poate reprezenta un motiv permis pentru divorţ.

Când este posibilă recăsătorirea?

Recăsătorirea este permisă numai în cazul de infidelitate în căsnicie. Este important să notăm că numai părţii nevinovate îi este permis să se recăsătorească. Permisiunea de recăsătorire după un divorţ este consecinţa milei lui Dumnezeu pentru persoana împotriva căreia s-a păcătuit şi nu pentru persoana care a comis actul de imoralitate sexuală. Pentru persoana care a săvârşit adulterul, dacă va alege să locuiască sau să îşi întemeieze o familie cu altă persoană, el va trăi în preacurvie şi acest fapt constituie un păcat înaintea lui Dumnezeu.

Alte situaţii

Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu este legat: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace” (1 Corinteni 7:15)

Unii oameni o înţeleg ca pe o altă “excepţie” conform căreia le este permisă recăsătorirea dacă partenerul necredincios divorţează de partenerul credincios. Totuşi, contextul acestui pasaj nu menţionează recăsătorirea, ci spune numai că un credincios nu este legat să continue o relaţie de căsătorie dacă partenerul său necredincios doreşte să-l părăsească.

Alţii spun că violenţa domestică, fie asupra partenerului de căsătorie, fie asupra copiilor, constituie un motiv plauzibil pentru divorţ. În Scriptură nu este precizat acest motiv și astfel, nu putem să facem presupuneri acolo unde Cuvântul lui Dumnezeu nu specifică. Personal, consider că în astfel de condiții, cel mai înțelept ar fi separarea temporară (fără a înainta actele de divorț) pentru siguranța personală, atât a persoanei vătămate, cât și a copiilor, dacă sunt. Poate prin această măsură, persoana care practică violența își va da seama de efectele comportamentului său abuziv și se va îndrepta.

Consiliere: Dacă este posibilă

Celor căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta” (1 Corinteni 7:10-11)

Versetele din Matei constituie o permisiune pentru divorţ şi nu o poruncă de a divorţa. Chiar şi atunci când se întâmpla unul din cele mai grele lucruri într-un cuplu: adulterul, persoanele pot, prin harul lui Dumnezeu, să înveţe să se ierte şi să înceapă reconstrucţia căsniciei, atâta timp cât partenerul care a înșelat regretă şi pune punct faptelor sale de imoralitate sexuală. Dumnezeu ne-a iertat pe noi pentru mult mai multe păcate. Noi putem urma exemplul Său şi să iertăm chiar şi păcatul adulterului.

Surse:

  1. Sachs, Brad: The Good Enough Teen, HarperCollins Publishers, USA, 2005

Distribuie

Până acum nu am luat în considerare prea mult aspectul spiritual al vieții mele și am interacționat mai mult sporadic cu a fi creștin în sensul practic al cuvântului, dincolo de o etichetă sau tradiție. Însă acum vreau să îl urmez pe Isus și să fiu un creștin autentic. Ce ar trebui să fac?

Dacă aceste cuvinte te reprezintă, lasă-ne un mesaj și noi te vom contacta cât de curând posibil.