De ce apare depresia și cum o pot trata?

Durerea transmite mesaje. Lipsa acestora ne-ar putea pune viața în pericol în fiecare zi.  În cartea “Darul durerii”, Philip Yancey descrie dramele prin care treceau bolnavii de lepră pe care îi trata, prin simplul fapt că lipsea feedback-ul negativ de la organism. Atunci când se așezau de exemplu pe o sobă sau intrau în contact cu un obiect ascuțit nu aveau nici o durere, nici un semnal care să îi atenționeze să se oprească, ajungând astfel să piardă pe rând membre ale trupului. Lepra afectează sistemul nervos central și astfel mesajul durerii este blocat, bolnavul rămânând fără protecție

Bolile, afecțiunile, tulburările de care suferim poartă informații valoroase legate de problemele la care am fost expuși, ajutându-ne să luăm măsuri noi și să facem schimbări. Diferența dintre durere și suferință este că prima este în trup, iar a doua în minte (suflet). Depresia este o boală, deprimarea e o stare temporară. Uneori suntem deprimați: poate fi o astenie, o pierdere, un eșec, etc. Știm însă că avem de-a face cu o boală (sau depresie majoră) atunci când principalele activități ale vieții sunt afectate mult sau total: când nu mai putem menține un job, când ne simțim rău în cea mai mare parte a zilei și zile la rând, când relațiile cu cei dragi nu mai funcționează din cauza acestor stări, când apar insomnii sau gânduri legate de moarte și toate acestea durează mai multe săptămâni iar orice efort de a ieși de acolo e zadarnic.

Cauze

Cauzele pot avea legătură cu 3 surse diferite ce coincid cu componentele din care suntem creați: trup, suflet și duh.

Semnalele specifice sunt mesaje importante de luat în considerare
înainte ca lucrurile să se agraveze.

Semnale fizice: când organismul e forțat excesiv și echilibrul nutritiv sau ciclul veghe-somn nu sunt respectate pentru mai mult timp, se instalează lipsa de energie și apatia continuă. O responsabilitate mare pentru scăderea calității somnului o are interacțiunea cu ecranele până noaptea târziu. Când dezechilibrul se instalează la nivelul creierului, acesta nu mai dozează corect neurotransmițătorii și declanșează reacții chimice care se manifestă prin simptome somatice și emoționale. Creierul transmite astfel faptul că organismul nu funcționează corect.

Semnale la nivelul sufletului (minții): gândurile generează emoțiile și stările. Gândurile sunt organizate în niște tipare care pot “stresa” creierul ca organ peste măsură – dacă asta se întâmplă un timp îndelungat, îl “aruncă” în stare de urgență, de alertă, de panică. Printre cele mai frecvente astfel de gânduri sunt cele catastrofice (impresia că orice lucru negativ e groaznic, horror, apocaliptic) inacceptarea frustrării (eu nu suport așa ceva, nu e normal să mi se întâmple) și absolutismul (trebuie să fie totul conform cerințelor mele ideale) care e frate cu perfecționismul. Sufletul filtrează realitatea, dacă filtrul e prea întunecat atunci creierul se va umple de material nociv, negativ care îl va duce la colaps, instalându-se astfel depresia. Dar unde  schemele de gândire sunt flexibile și integrează suferința în meniul vieții, rezistența la depresie e mare. „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți…” (Isus).

Semnale la nivel de duh: când conexiunea cu Dumnezeu e slabă sau lipsește, apare lipsa de sens sau vidul existențial. Viktor Frankl a spus:

“Dacă ai un DE CE poți suporta ORICE”.

Când viața se rezumă doar la împlinirea nevoilor umane, oricât de mare ar fi satisfacția, omul prin chiar abundența respectivă va avea dovada insuficienței planului orizontal pentru a acoperi nevoile spirituale. “Dacă văd în mine dorințe pe care nimic din lumea asta nu le poate împlini înseamnă că am fost creat pentru alță lume”. C.S. Lewis. Omul fără Dumnezeu, fără planul vertical trăiește cu nevoia continuă de a compensa o lipsă fundamentală, fapt care poate sta la baza unei depresii.

Tratarea depresiei

În procesul de tratare a depresiei e important să se acorde atenție fiecăreia din cele 3 componente; chiar dacă cauzele sunt legate de una dintre ele, întărirea celorlalte două contribuie mult la restabilirea sănătății generale. Totuși, rolul principal în vindecare este cel spiritual, de la nivelul duhului. Conectarea acestuia cu Sursa, cu Dumnezeu, asigură restaurarea ființei întregi și funcționarea ei optimă.

Bogdan Prejban
Consiliere Creștină și Psihoterapie