Definită într-un mod cât mai simplu, rugăciunea reprezintă comunicarea dintre om și Dumnezeu, proces prin care omul îi spune, îi mulțumește lui Dumnezeu și Îl roagă anumite lucruri. Prin rugăciune îi putem mulțumi lui Dumnezeu, ne putem exprima dragostea pentru El și, efectiv, îi povestim ce se petrece în viețile noastre.

Rugăciunea îndreptată înspre Dumnezeu este la fel ca o conversație dintre un copil și tatăl lui. Este absolut normal și natural ca un copil să îi ceară unui tată anumite lucruri de care are nevoie sau să îi comunice anumite dureri și frământări pe care le are.

Important de precizat este faptul că, rugăciunea nu se referă la meditație, ci la conversația directă cu Dumnezeu. Ea este principalul mod prin care un creștin își exprimă sau comunică sentimentele, dorințele și nevoile către Dumnezeu.

Biblia precizează faptul că nu trebuie să ne îngrijorăm de niciun lucru, ci indiferent de situația în care ne-am afla să aducem înaintea lui Dumnezeu orice fel de îngrijorare și să-l rugăm să ne ajute: “Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:6). Orice lucru? DA! Asta este una dintre frumusețile rugăciunii: putem să-i spunem lui Dumnezeu absolut orice.

Când vine vorba de cea mai bună modalitate de a te ruga, adevărul este că nu există o regulă general valabilă. Întrebări de genul, “Trebuie să mă rog în picioare sau în genunchi? Trebuie să am ochii deschiși sau închiși atunci când mă rog? Este mai bine să mă rog în biserică decât în alt loc? Cum să încep rugăciunea? Ce cuvinte să folosesc? etc.”, apar în mintea fiecărui om și este absolut normal.

Însă, de cele mai multe ori rugăciunea este văzută ca fiind o formulă magică. Mulți consideră că dacă nu folosesc cuvintele “potrivite” sau dacă nu stau în poziția “corectă”, Dumnezeu nu îi ascultă și nu le va răspunde la rugăciuni. Acest lucru este total neadevărat și nicăieri menționat în Biblie.

Pe scurt, Biblia ne spune în Filipeni 4:6 să ne rugăm:

• fără a avea nicio îngrijorare asupra noastră.
• pentru absolut orice.
• cu o inimă mulțumitoare.

Un exemplu de rugăciune este rugăciunea Tatăl Nostru din Matei 6:9-13. De menționat, faptul că această rugăciune nu trebuie memorată, iar mai apoi recitată. Ea este un exemplu care cuprinde lucruri pe care rugăciunea trebuie să le conțină: mulțumire, cerere, adorare, etc.

Dar și mai pe scurt, te provoc să începi să te rogi povestindu-i lui Dumnezeu absolut tot ce vrei, tot ce ai pe inimă. Pur și simplu să vorbești cu El. Poți să o faci cu voce tare, în gând sau în scris, cu ochii închiși sau deschiși, stând în picioare sau în fotoliu, când ești pe bus sau la plimbare cu bicicleta. Niciuna din metodele menționate nu este greșită.

Te provoc să Îl provoci pe Dumnezeu să ți se descopere în urma rugăciunilor tale. Dar fii sincer cu tine însuți. Îi poți spune chiar și faptul că nu crezi că El există. Trebuie să fii autentic și să nu încerci să fii ceea ce, de fapt, nu ești. Și te mai provoc să ne spui cum a fost experiența ta cu cu privire la rugăciune.

Multe persoane se întreabă cât timp ar trebui să petreacă în rugăciune pentru a fi considerate cu adevărat persoane credincioase. Câte minute sau ore ar trebui să petreacă o persoană în rugăciune pentru a se apropia cu adevărat de Dumnezeu? Cât de mult ar trebui să se roage pentru a fi considerată “un creștin adevărat”?

Haideți să ne uităm la câteva aspecte care au legătură cu astfel de întrebări:

În primul rând, a fi un creștin adevărat nu are legătură directă cu numărul de ore pe care îl petreci în rugăciune. Biblia ne prezintă câteva exemple de oameni care se roagă un număr destul de mare de ore, dar care nu sunt neapărat după voia lui Dumnezeu: “Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi, de aceea veţi lua o mai mare osândă” (Matei 23:14).

De asemenea, sunt oameni care, pur și simplu, repetă la nesfârșit aceeași rugăciune crezând că în felul acesta demonstrează faptul că sunt creștini adevărați și își dovedesc că sunt urmași adevărați ai lui Isus. Însă și cu privire la acest lucru Biblia are ceva de spus: “ Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi” (Matei 6:7).

În al doilea rând, nu este vorba doar despre cât de mult timp petrecem în rugăciune. Nu acesta este cel mai important aspect, ci mai degrabă cu ce anume venim înaintea lui Dumnezeu, pentru ce și despre ce ne rugăm. Putem petrece ore întregi în rugăciune, dar să pierdem esența acesteia, apropierea de inima lui Dumnezeu. Uneori asta se întâmplă pentru că nu știm cum să ne rugăm.

Rugăciunea este întotdeauna o conversație cu Dumnezeu cu dorința de a comunica cu El. Noi suntem copiii Săi, iar El este Tatăl nostru prin Isus.

Haideți să ne gândim puțin în felul următor: atunci când petrecem timp cu părinții noștri ne gândim la cât de mult timp petrecem cu ei pentru a fi considerați cu adevărat copiii lor? Nu! Exact în același fel, credeți că devenim copii ai lui Dumnezeu prin faptul că petrecem cât mai multe ore în rugăciune? Nicidecum! Devenim copiii Săi prin credința în Isus Hristos.

Ca și copii ai lui Dumnezeu, ne dorim în mod natural să petrecem timp de calitate cu Tatăl nostru. Așa cum timpul petrecut în rugăciune reflectă oarecum cât de mult El este prioritar în viețile noastre, la fel de importantă este și calitatea acestui timp.