Care e cea mai bună religie?

Relativizarea adevărului

Să știi care este cea mai bună religie constituie o adevărată provocare, având în vedere numărul mare de religii și confesiuni în secolul XXI. Putem spune ca toate religiile sunt bune, indiferent de câți și ce dumnezei au? Să ne imaginăm un doctor care tratează un pacient cu medicamente la întâmplare, în speranța că îl va însănătoși. Poți să-ți imaginezi rezultatul la care ar ajunge? Medicul nu abordează lucrurile în mod haotic, ci folosește anumite cunoștințe și metode învățate, care îl vor conduce la un rezultat final concret.

De ce am crede că în cazul religiei lucrurile ar sta diferit? De ce am crede că am putea aborda religia în mod neglijent și indisciplinat și totuși să ajungem la concluzii corecte? Din nefericire, mulți abordează astfel lucrurile și acesta este unul din motivele pentru care există atât de multe religii în lume.

Este un mit potrivit căruia toate religiile conduc către acelaşi Dumnezeu, că sunt mai multe cărări, care toate duc spre același vârf de munte. Să fie chiar așa? Pentru a ajunge la Dumnezeu nu sunt mai multe cărări, ci mai degrabă este un labirint cu un singur drum spre o singură ieșire.

Am putea spune ca religia cea mai bună este cea care te apropie de Dumnezeu și te face o persoana mai bună. Aceasta afirmație este parțial adevărată, dar este mai degrabă o consecință a unei religii adevărate. Trebuie să ne punem întrebarea: Cine este Dumnezeu? Cărui Dumnezeu ne rugăm?

Potrivit creștinismului, omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Geneza 1:27). Dar în zilele noastre, oamenii își crează un “Dumnezeu” după chipul și după asemănarea lor. Şi astfel, trebuie să descoperim cui trebuie să ne rugăm şi în ce mod. Astfel fiind spuse, să vedem care este cea mai bună modalitate de abordare.

Calea de rezolvare a problemei

Una din cele patru legi ale logicii este legea noncontradicției, care spune că “A nu poate fi în acelaşi timp nonA”. Aplicând acest principiu în dreptul religiilor, înseamnă că una din ele este adevărată, iar celelalte sunt false. Raţiunea şi logica pot fi folosite în scopul de a căuta care este religia adevărată.

În căutarea revelaţiei, multe religii înăbușe această dorinţă a omului prin diferite reguli și ritualuri. Unele religii nu sunt altceva decât o listă de reguli cu ce să faci și ce sa nu faci, pentru a intra în grațiile Divinității. Oare așa să fie? Dacă omul prin natura sa iubește, oare nu este Creatorul cel care a definit iubirea și își dorește asta în primul rând de la oameni?

O religie adevărată se bazează pe o relație cu Creatorul.

Dacă este să comparăm creștinismul cu două mari religii: iudaismul, islamismul, atunci vom observa că:

• Iudaismul și islamismul scot în evidență faptul că omul este păcătos şi că omul va trebui să facă ceva pentru a se împăca cu Dumnezeu. De aici se explică partea de ritualuri și de reguli.
• Creștinismul va spune că da, omul este păcătos și omul prin natura sa greșește, dar un Creator Atotcunoscător a știut de problema aceasta: faptul că omul va greşi și va păcătui. Astfel, cheia de rezolvare a problemei păcatului nu este la om, ci la Dumnezeu. Dumnezeu a făcut primul pas către om, nu omul către Dumnezeu.

Mai mult, dacă creștinismul este adevărata religie, ea spune că lucrul acesta se întâmplă prin persoana lui Isus Hristos:

• “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16).
• “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8).
• “Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit” (Romani 10:9-10).
• “Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23).

Şi creștinismul are regulile și ritualurile sale, în funcție de confesiune. Dar spre deosebire de celelalte religii, iudaism şi islamism, există o mare diferență. Regulile și ritualurile sunt făcute ca recunoștință față de mântuirea pe care Dumnezeu a oferit-o, iar nu ca un efort pentru a obține mântuirea sau pentru a obține favoruri de la Dumnezeu. De exemplu, anumite reguli: să nu minți, să nu ucizi, să nu comiți adulter, sunt practicate de creștini cu scopul nu de a se îndreptăți și nici pentru a-și căpăta dreptul la mântuire. Păstrarea unor reguli sau îndeplinirea unor ritualuri sunt rezultatul unei relații cu Dumnezeu, un răspuns la dragostea pe care Dumnezeu ne-a oferit-o deja şi mântuirea oferită prin Isus Hristos.

În creştinism și în Scriptură, Dumnezeu promite o relaţie personală şi faptul că El se va revela la orice persoană care Îl va căuta din toată inima: “Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima” (Ieremia 29:12-13).