De unde vii? Încotro te îndrepți? Care este sensul vieții pe pământ? Ce este bine și ce este rău? Ce este fericirea? Există Dumnezeu? Există adevăr absolut?

Socrate spunea că o viață neexaminată nu merită a fi trăită. Răspunsul pe care îl dai întrebărilor fundamentale ale vieții creează concepția ta despre lume și viață, ochelarii prin care privești lumea și filtrul prin care iei decizii. Fie că ai studiat principalele concepții despre lume și viață sau nu, fie că ești consecvent sau inconsecvent, vreau să știi că oricum ai o concepție despre lume și viață chiar dacă, e sau nu conformă cu realitatea.

Când găsești răspunsuri la întrebările esențiale ale vieții viziunea ta asupra lumii și vieții capătă noi orizonturi, descoperi că ai o identitate, un sens, speranță, fericire, siguranță, libertate… pe scurt o viață trăită cu scop. Această scurtă incursiune nu își propune să ofere răspunsuri specifice ci își dorește să fie un element care să dea puțin gust dar și să te provoace să cauți răspunsuri.

James Sire în cartea sa “Universul de lângă noi” ne propune o imagine care ne poate ajuta să înțelegem ce este o concepție despre lume și viață și anume temelia pe care ne manifestăm trăirea. Adevărata concepție despre lume și viață nu este neapărat ceea ce afirmăm noi că este concepția noastră, ci este mai degrabă ceea ce demonstrăm prin cuvintele și acțiunile noastre. Dacă vrem să vedem care este concepția noastră despre lume și viață trebuie să ne analizăm comportamentul.

O altă imagine pe care o putem folosi în dorința de a defini ceea ce este o concepție despre lume și viață este imaginea unui sistem de operare pe care instalezi programe care se transpun în cuvintele și acțiunile noastre. De fapt concepția despre lume și viață cuprinde totalitatea convingerilor personale, cu privire la realitate, pe care le practicăm, răspunsul pe care îl dăm la întrebările esențiale ale vieții.

Aceasta se formează atunci când conștient sau inconștient răspundem la o serie de întrebări importante. Astfel de răspunsuri le putem găsi într-un mod activ printr-un studiu personal și sistematic sau într-un mod indirect atunci când interacționăm cu răspunsuri la acest tip de întrebări. Un exemplu este atunci când privim documentare sau diferite filme artistice precum Avatar, Codul lui Da Vinci, Matrix, Ascensiunea lui Jupiter etc. când în cadrul scenariului personajele principale prezintă într-un mod clar, succint și atractiv concepția lor despre lume și viață. În același timp, în cadrul documentarelor observăm că realizatorul sau moderatorul își prezintă propria concepție despre lume și viață, iar cel mai des întâlnit spațiu pentru expunerea concepției despre lume și viață este în familie, cu prietenii sau la școală, unde discutăm despre convingerile personale formate pe baza premiselor care pot fi adevărate, parțial adevărate sau false.

Un prim exemplu care ne ajută să vedem importanța concepțiilor despre lume și viață este cartea lui Adolf Hitler, “Mein Kampf”, în care acesta își exprimă concepția despre lume și viață. De aceea naziștii au construit lagăre de concentrare ca să își pună în aplicare credința lor vis-a-vis de supremația unei rase superioare practicând adevărate orori umane. Hitler a ucis cel puțin 12 milioane de oameni¹, Stalin la rândul său a ucis cel puțin 20 de milioane² și Mao Zedong la rândul său a ucis între 40 și 70 de milioane de oameni³ în ceea ce numea „Marele Salt Înainte”. Toate acestea sunt exemple de oameni care și-au pus în practică propria concepție despre lume și viață.

Un ultim exemplu care ne ajută să înțelegem importanța concepțiilor despre lume și viață este legalizarea avorturilor. Dezbaterile privind legalizarea acestora din jurul anului 1970 au adus în discuție următoarele întrebări: Este copilul nenăscut o persoană? Când devine ființa umană o persoană? Cine decide dacă o ființă umană este o persoană? Răspunsurile acordate la astfel de întrebări sunt direct legate de concepția despre lume și viață. În America au fost avortați datorită concepției despre lume și viață, mai mult de 40 de milioane de copii din 1973 până astăzi, mai mult de 4000 de copii pe zi⁴.

În final, suntem curioși care este concepția ta despre lume și viață?

La o căutare rapidă în dicționar a cuvântului avort, găsim: “întrerupere accidentală sau provocată a gravidității înainte ca fătul să poată trăi în afara organismului matern”. Așadar definiția implică viața fătului în interiorul mamei, fătul sau embrionul e o ființă creată în imaginea lui Dumnezeu așa cum ne explică și Biblia în Psalmul 139:13-16: “Tu (Dumnezeu) mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele […] Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost una dintre ele”.

Astfel existența embrionului e strâns legată de planul spiritual! Deși Biblia nu abordează direct problema avortului, sunt destule pasaje (Psalmi 139:13-16; Ieremia 1:5) prin care Dumnezeu ne face cunoscută viziunea Lui despre avort și, de asemenea, subliniază rolul Lui activ în viețile noastre încă de când suntem în burta mamei. În Exodul 21:22-25 ni se spune că cei care ar fi cauzat moartea unui copil aflat în burta unei femei erau condamnați la moarte!

Dumnezeu îl vede pe fătul din burta mamei precum un adult. Pentru creștini avortul nu ar trebui să aibă legătură cu drepturile femeii, deoarece e o chestiune legată de viața sau moartea unui om creat în imaginea lui Dumnezeu (Geneza 9:6). Avortul este o crimă, omorârea unei ființe! Cei care sunt pro-avort le place să invoce cele două cazuri excepționale:

1. Dar avortul în caz de incest sau viol? Oricât ar fi de grav violul sau incestul, nu este pretext pentru crimă, copilașul e inocent și nu ar trebui pedepsit pentru greșeala altuia. Dacă nu se dorește păstrarea copilului, el poate fi dat înspre adopție la o familie ce nu poate avea copii.

2. Dar avortul când e la risc viața mamei? Să nu uităm că Dumnezeu e un Dumnezeu al miracolelor și că El poate să-i protejeze pe amândoi în ciuda a ceea ce zic doctorii, dar de cele mai multe ori doctorii recomandă o inducere prematură a sarcinii pentru a-i salva pe amândoi și nicidecum avort și totuși în cazuri excepționale – sub 1%¹ avortul ar fi o decizie de luat între părinți, doctor și Dumnezeu.

Ceea ce este trist e că în majoritatea cazurilor când se fac avorturi și nu se dorește păstrarea copilului, puține sunt cazurile de viol,incest sau pierderea vieții mamei².

Vestea bună e că există iertare și eliberare și după avort! Păcatul avortului este la fel la celelalte păcate și poate fi iertat prin credința în Isus (Ioan 3:16; Romani 8:1; Coloseni 1:14). Așadar întrebarea din titlu s-ar transforma în “De ce să omori o ființă pe care Dumnezeu a îngăduit-o pe Pământ?”