De unde vii? Încotro te îndrepți? Care este sensul vieții pe pământ? Ce este bine și ce este rău? Ce este fericirea? Există Dumnezeu? Există adevăr absolut?

Socrate spunea că o viață neexaminată nu merită a fi trăită. Răspunsul pe care îl dai întrebărilor fundamentale ale vieții creează concepția ta despre lume și viață, ochelarii prin care privești lumea și filtrul prin care iei decizii. Fie că ai studiat principalele concepții despre lume și viață sau nu, fie că ești consecvent sau inconsecvent, vreau să știi că oricum ai o concepție despre lume și viață chiar dacă, e sau nu conformă cu realitatea.

Când găsești răspunsuri la întrebările esențiale ale vieții viziunea ta asupra lumii și vieții capătă noi orizonturi, descoperi că ai o identitate, un sens, speranță, fericire, siguranță, libertate… pe scurt o viață trăită cu scop. Această scurtă incursiune nu își propune să ofere răspunsuri specifice ci își dorește să fie un element care să dea puțin gust dar și să te provoace să cauți răspunsuri.

James Sire în cartea sa “Universul de lângă noi” ne propune o imagine care ne poate ajuta să înțelegem ce este o concepție despre lume și viață și anume temelia pe care ne manifestăm trăirea. Adevărata concepție despre lume și viață nu este neapărat ceea ce afirmăm noi că este concepția noastră, ci este mai degrabă ceea ce demonstrăm prin cuvintele și acțiunile noastre. Dacă vrem să vedem care este concepția noastră despre lume și viață trebuie să ne analizăm comportamentul.

O altă imagine pe care o putem folosi în dorința de a defini ceea ce este o concepție despre lume și viață este imaginea unui sistem de operare pe care instalezi programe care se transpun în cuvintele și acțiunile noastre. De fapt concepția despre lume și viață cuprinde totalitatea convingerilor personale, cu privire la realitate, pe care le practicăm, răspunsul pe care îl dăm la întrebările esențiale ale vieții.

Aceasta se formează atunci când conștient sau inconștient răspundem la o serie de întrebări importante. Astfel de răspunsuri le putem găsi într-un mod activ printr-un studiu personal și sistematic sau într-un mod indirect atunci când interacționăm cu răspunsuri la acest tip de întrebări. Un exemplu este atunci când privim documentare sau diferite filme artistice precum Avatar, Codul lui Da Vinci, Matrix, Ascensiunea lui Jupiter etc. când în cadrul scenariului personajele principale prezintă într-un mod clar, succint și atractiv concepția lor despre lume și viață. În același timp, în cadrul documentarelor observăm că realizatorul sau moderatorul își prezintă propria concepție despre lume și viață, iar cel mai des întâlnit spațiu pentru expunerea concepției despre lume și viață este în familie, cu prietenii sau la școală, unde discutăm despre convingerile personale formate pe baza premiselor care pot fi adevărate, parțial adevărate sau false.

Un prim exemplu care ne ajută să vedem importanța concepțiilor despre lume și viață este cartea lui Adolf Hitler, “Mein Kampf”, în care acesta își exprimă concepția despre lume și viață. De aceea naziștii au construit lagăre de concentrare ca să își pună în aplicare credința lor vis-a-vis de supremația unei rase superioare practicând adevărate orori umane. Hitler a ucis cel puțin 12 milioane de oameni¹, Stalin la rândul său a ucis cel puțin 20 de milioane² și Mao Zedong la rândul său a ucis între 40 și 70 de milioane de oameni³ în ceea ce numea „Marele Salt Înainte”. Toate acestea sunt exemple de oameni care și-au pus în practică propria concepție despre lume și viață.

Un ultim exemplu care ne ajută să înțelegem importanța concepțiilor despre lume și viață este legalizarea avorturilor. Dezbaterile privind legalizarea acestora din jurul anului 1970 au adus în discuție următoarele întrebări: Este copilul nenăscut o persoană? Când devine ființa umană o persoană? Cine decide dacă o ființă umană este o persoană? Răspunsurile acordate la astfel de întrebări sunt direct legate de concepția despre lume și viață. În America au fost avortați datorită concepției despre lume și viață, mai mult de 40 de milioane de copii din 1973 până astăzi, mai mult de 4000 de copii pe zi⁴.

În final, suntem curioși care este concepția ta despre lume și viață?

Creștinismul este reprezentat de relația ta personală cu Dumnezeu. Să cauți să-l cunoști mai mult, să-l descoperi, să-l experimentezi și să cauți mereu ca viața ta să fie trăită cât mai asemenea Lui. Asta înseamnă să fii creștin.

Prima din cele 10 porunci rostite de Dumnezeu este: ”Să îl iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta” (Deuteronom 6:5).

Este vorba de o relație personală cu Dumnezeu, să te predai Lui. El te iubește cu ce are mai scump, și-a dat Fiul la moarte pentru tine, “fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16). Același lucru îl dorește și din partea ta, o relație profundă, bazată pe iubire, între Creator și creația Sa iubită.

Sunt multe religii în lume, dar identitatea ta nu constă în aderarea ta la o religie sau alta, ci în conștientizarea a cine ești tu ca persoană în Dumnezeu, să fii una cu El și să-l cunoști la adevărata Lui înălțime. Doar atunci vei vedea că a fi creștin nu vine cu un pachet de reguli pe care dacă le încalci, ești izgonit. Creștinismul vine cu libertate în Hristos și când vei simți această libertate, atunci vei vedea că dragostea și dorința de a rămâne mereu în prezența Lui, te vor face să renunți la multe lucruri și să începi să trăiești pentru El. Din dragoste, nu din constrângere. “Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5:3)

Nu uita, aceasta este singura dragoste care te acceptă necondiționat și care nu te va dezamăgi niciodată. Știi câtă siguranță îți oferă gândul că Dumnezeu este deasupra capului tău, orice ai face și oriunde ai merge, pentru a te ajuta? Acest privilegiu este destinat doar copiilor Săi, cei care îi primesc dragostea și trăiesc după dorințele Lui. Iar dorințele lui Dumnezeu pentru tine au ca scop unic prosperitatea ta. El nu ne-a dat porunci pentru a ne îngrozi, ci pentru a ne feri de dezastre, pentru a ajunge la împlinire și la bucurie.

Crede-mă, nimic în lume nu echivalează frumusețea dragostei provenită din încrederea în faptul că tu, o mână de țărână, îi aparții Creatorului Universului și că El veghează asupra ta “ca să nu-ți lovești piciorul de vreo piatră” (Psalmi 91:12).

Descoperă-L tu pe Dumnezeu și pierde-te în dragostea Lui!