De multe ori, poate meditezi la scenarii de tip „dacă”: „dacă aș fi învățat mai bine, aș fi avut un job mai bun”, „dacă mă comportam diferit, nu m-aș fi despărțit” […] și lista poate continua. Sentimentul de vinovăţie este strâns legat de conştiinţă, care te ajută să faci distincţia între bine şi rău, te ajută să înveți din greșeli și să devii o persoană mai bună.

Putem spune că există două tipuri de vină: una „sănătoasă” și alta „nesănătoasă”. Vina „sănătoasă” este atunci când conștientizezi că ai încălcat anumite standarde. Vina „nesănătoasă” intervine atunci când te învinovățești pe nedrept (de exemplu, un copil se poate simți vinovat când părinții se ceartă) sau când nu reușești să te ridici la nivelul propriilor așteptări („voi lua zece la examen”, „copiii mei vor avea meserii bune” etc.). Voi scrie mai departe despre vina pe care o vom numi „sănătoasă”.

Când sentimentul vinovăţiei se permanentizează, calitatea vieţii este grav alterată. Această stare devine un mare consumator energetic, din cauza scenariilor care apar în mintea celui „vinovat”, în încercarea de a „repara”, de a fi iertat şi de a schimba situația actuală. Cum poți combate aceste gânduri, din perspectivă creștină?

1. Diferența dintre vinovăție și pocăință

Permanentizarea sentimentelor de vinovăție conduce la autodistrugere, dar Dumnezeu își dorește ca tu să te căiești și să mergi înainte. Doi oameni L-au trădat pe Isus, în noaptea răstignirii. Iuda s-a întristat (sentiment de vinovăție) și, ulterior, s-a sinucis. Petru s-a întristat (sentiment de pocăință), dar a rămas credincios mai departe. Dacă te confrunți cu gânduri de vinovăție, le poți lăsa să-ți consume viața sau poți veni cu eșecul tău înaintea lui Dumnezeu și El te va ierta (1 Ioan 1:9), te va elibera de vinovăție și îți va da pace (Ioan 14:27).

Totodată, întristarea este strâns legată de iertare: să ierți persoanele care ți-au greșit (Matei 6:14-15), sau să-ți ceri iertare față de cine ai greșit iar atunci când este posibil, să salvezi relația (Matei 5:23-25, Efeseni 4:26).

2. Dacă Dumnezeu te iartă și tu trebuie să te ierți

Nu există păcat prea mare pe care Dumnezeu să nu-l ierte. Îți amintesc că Isus a murit pentru păcatele întregii lumi (1 Ioan 3:16, 2 Corinteni 5:21). Poți scăpa de trecut dacă încetezi să te mai gândești la el. Apostolul Pavel, înainte să-L întâlnească pe Hristos, distrugea biserici și trimitea creștini la moarte. Reîntors în acele cetăți … cine crezi că îl așteptau acolo? Văduve, orfani… Oameni a căror vieți el însuși le distrusese! Dacă Pavel nu ar fi reușit să treacă peste toate acestea, nu ar fi împlinit niciodată misiunea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu.

Bineînțeles, Pavel n-a suferit de amnezie, era conștient că este păcătos (1 Timotei 1:15), dar știind ca Dumnezeu l-a iertat, s-a iertat pe sine și a ales să uite trecutul. (Filipeni 3:13).

În concluzie, nu-ți da voie să devii prizonier al trecutului! Greșeala ta a fost o lecție, nu o sentință pe viață! Când decizi să uiți, Dumnezeu te va ajuta să o faci și îți va da harul și pacea de a merge înainte. El te va face mai puternic și mai înțelept, capabil să sfătuiești pe alții care trec prin situații similare. Dacă te lupți cu sentimentul vinovăției, lasă-L pe Dumnezeu să te ierte, să-ți vindece rana emoțională și să te ajute să mergi înainte.

Surse:

1. Gass, B., Gass, D., Uită și mergi înainte, Fundația Seer România. Disponibil la: https://fundatiaseer.ro/uita-si-mergi-inainte/. Consultat/accesat: 16.12.2020
2. Houdmann, M., What does the Bible say about dealing with regrets?, Got Questions. Disponibil la: https://www.gotquestions.org/dealing-with-regrets.html. Consultat/accesat: 16.12.2020