Cine este diavolul?

Introducere

Imaginea diavolului în cultura noastră variază de la un șarpe atrăgător, până la binecunoscuta apariție de tip satiră, personajul cu coarne sau coadă bifurcată¹. Diavolul poate lua o mulțime de forme culturale, majoritatea având în comun ideea de manifestare a răului². În Biblia creștină, este definit ca sursă a păcatului inițial și ca entitate ce cutreieră pământul şi ademenește oamenii spre rău.
În cele ce urmează, vom încerca să analizăm imaginea lui Satan în cultura populară, privind mai apoi la originea, numele şi identitatea lui în cultura şi credinţa creştină.

Diferite nume ale diavolului

• Satan, provine din traducerea greacă a cuvântului ebraic: ha-satan³, care înseamnă adversar. În Biblie este folosit ca un titlu, cu referire la oameni care se opun unul altuia (1 Împărați 5:4) sau la ființele spirituale aflate în prezența lui Dumnezeu (Iov 1:6). 
• Diavol este traducerea cuvântului grecesc diabolos. Acesta descrie o persoană care vorbește pentru a defăima. În Biblie este folosit cu același sens, și anume cel care acuză oamenii lui Dumnezeu. 
• Lucifer este denumirea latină pentru planeta Venus. Lucifer, ca nume propriu, este asociat cu episodul căderii din cer a lui Satan. În acest pasaj, Isaia vorbește despre regele Babilonului, pe care îl numește cel strălucitor, fiu al zorilor, pasaj asociat cu rebeliunea lui Satan⁴.
• Beelzebul este asociat cu numele zeului canaanit Baal și este folosit în tradiția creștină ca și un alt nume pentru Satan. Este cunoscut în demonologie (disciplină care se ocupă cu studiul demonilor) ca unul dintre cei șapte prinți ai Iadului⁵.

Imaginea diavolului în tradiția creștină

Portretizarea răului în scripturile ebraice este însoțită de un set de imagini și narațiuni care se îmbină asemenea unui puzzle. Pentru a înțelege mai profund această abordare, vom urmări povestea diavolului așa cum e ea descrisă în Geneza, prima carte dintre scrierile evreiești.

Geneza descrie procesul prin care Dumnezeu a creat oamenii și animalele, așezându-i în Grădina Eden. Natura acestui loc este interesantă, deoarece aici este descrisă întâlnirea dintre primii oameni și șarpele, prezentată în Biblie ca prima formă de manifestare a răului. Eden este un pământ al frumuseții și al abundenței,  unde creaturile cerești există alături de creaturile pământene⁶. Adam și Eva trăiau în acest loc unde ființele spirituale existau împreună cu ei, luând forme diverse. Așadar, putem să intuim identitatea și natura șarpelui din Geneza.  

Cu toții putem asocia cu ușurință diavolul cu imaginea șarpelui din Eden, care i-a corupt pe oameni. Încă din primele indicii din Geneza, șarpele nu pare să fie o ființă oarecare: „Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.”(Geneza 3:1). Este un șarpe vorbitor, cu o anumită cunoaștere a scopurilor lui Dumnezeu: „dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu.” (Geneza 3:5).

Imaginea șarpelui este folosită în Biblie și de către profetul Isaia, atunci când descrie creaturile ce înconjoară tronul lui Dumnezeu, folosind termenul „serafimi ”, care se traduce prin „șerpi veninoși”⁷.

Imaginea diavolului în Evanghelii

Satan este inamicul principal al lui Isus în Evanghelii. Personificarea răului prin imaginea șarpelui este înlocuită în Evanghelii cu ideea de rebeliune a oamenilor, care au ales să venereze alte lucruri în locul lui Dumnezeu. În scrierile lui Pavel găsim referiri la surse ale răului denumite puteri şi autorităţi, care îi atrag pe oameni: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva conducerilor, împotriva autorităţilor, împotriva puterilor acestui veac întunecat.” (Efeseni 6:12 NTR)

În Noul Testament, răul se manifestă și prin intervenții demonice, pe care Isus le confruntă în mod direct. În timpul umblării lui pe pământ, demonii și spiritele rele îi erau supuse: „El porunceşte ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!” (Marcu 1:27)⁸

De ce este aceasta o întrebare care contează

După toate aceste informații parcurse împreună, poate vă mai amintiți întrebarea cu care am început: cine este diavolul și de ce este important să ne punem această întrebare. Fie că adoptăm viziunea biblică despre diavol, fie că acesta este doar un construct cultural pentru noi, diavolul ne reamintește simplul fapt că răul este real și că se manifestă în viața de zi cu zi. Indiferent de concepția noastră despre lume, răul este realitatea pe care nu o putem ignora. Această întrebare aduce cu sine provocarea de a reflecta la sursele răului în lume, precum și la responsabilitatea de a ne opune acestui rău.

Surse:

1. https://sites.google.com/site/satanthebiblevspopularculture/
2. https://observationdeck.kinja.com/the-devil-is-in-the-details-a-short history-of-satan-i-1749571274
3. https://sites.google.com/site/satanthebiblevspopularculture/popular-culture/literature
4. https://sites.google.com/site/satanthebiblevspopularculture/popular-culture/television
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cap-de-Mort
6. https://en.wikipedia.org/wiki/Beelzebub
7. https://d1bsmz3sdihplr.cloudfront.net/media/Study%20Notes/SBS_06_VN_Final_1.pdf
8. Dunn, James D. G.; Rogerson, John William, Eerdmans Commentary on the Bible. Grand Rapids, Michigan: William B. Eerdmans Publishing Company, 2003.
9. Jeffrey Burton Russell, The Devil: Perceptions of Evil from Antiquity to Primitive Christianity, Cornell University Press 1987.