O întrebare bună, dar o întrebare cu multe răspunsuri. Presupun că atunci când te gândești la numărul mare de biserici, îți vin în minte două aspecte: numărul substanțial de denominații creștine și numărul mare de clădiri. Unele biserici sunt născute din motivații Biblice, sănătoase și benefice societății şi în special credincioșilor, în timp ce altele sunt născute din dorințe egoiste, având un efect dăunător atât asupra comunităților locale, cât și asupra credincioșilor. Sunt convins că sunt și alte motive în afara celor menționate mai jos, însă majoritatea se încadrează în cel puțin una din următoarele 5 categorii:

1. Evanghelizare + înființare de biserici 

Mandatul credincioșilor a fost întotdeauna (și încă este) acela de a duce Evanghelia (vestea bună despre persoana lui Isus Hristos și lucrarea Sa de mântuire) până la marginile pământului. Ucenicii au început acest process încă din timpul vieții lui Isus și au căutat să vestească Evanghelia chiar cu prețul vieții. În ciuda persecuției din primele secole, numărul credincioșilor creștea nespus de mult și astfel, se formau noi comunități de creștini. La început, aceste comunități erau alcătuite din iudei care Îl recunoșteau pe Isus ca fiind Mesia cel promis în profeții. Așadar, locașurile de închinare (la început în case sau sinagogi) au apărut din necesitatea credincioșilor de a se strânge laolaltă pentru a se închina Creatorului și pentru a comemora moartea și învierea lui Hristos. Și astăzi se formează noi biserici și se construiesc clădiri pentru a facilita crearea unui loc în care Cuvântul Lui Dumnezeu sa fie proclamat, pentru ca oamenii să cunoască bucuria mântuirii și a vieții schimbate.

2. Expansiune globală și culturală 

Ucenicii nu au rămas doar în Palestina. Au trecut dincolo de zonele în care mergeau de obicei și au predicat Evanghelia neamurilor, adică altor naționalități (greci, etiopieni, romani, etc), împlinind profeția făcută de Dumnezeu lui Avraam (Geneza 26:4) și anume că din Israel va ieși Cineva care va fi o binecuvântare pentru tot pământul. Evident, aceşti credincioși se întâlneau în comunități puțin diferite de cele evreiești, întrucât aveau elemente specifice culturii lor. Astfel, am ajuns nu la o separare, ci la o expansiune a Evangheliei și a comunităților creștine din punct de vedere teritorial și cultural. În ziua de azi, unii oameni observă diferențele culturale ale acestor adunări și le etichetează ca fiind diferite, deși ele au un crez de bază comun.

3. Schisme și reforme

Cu trecerea timpului, statul a început să își exercite tot mai mult autoritatea asupra bisericii (ca întreg). Astfel, trebuie să recunoaștem că, din păcate, unii credincioși (printre care și “lideri spirituali”) au abandonat misiunea apostolică de a duce Vestea Bună mai departe, și au înlocuit-o cu o dorință de putere, o dorință de câștig material sau cu alte interese personale. Acest lucru a adus, în mod inevitabil, la rupturi, cele mai cunoscute fiind Marea Schismă (din anul 1054) şi Reforma lui Martin Luther (1517 AD). Mulți martiri s-au “luptat”, de-a lungul anilor ca Biblia să ajungă în mâinile credincioșilor. Asta a dus, bineînțeles, la formarea unor noi comunități prin separarea unora de bisericile ce voiau ca Scriptura să fie doar la îndemâna clericilor.

4. Neînțelegeri doctrinare

Totuși, nu toate schismele au avut la bază elemente negative precum câteva dintre cele menționate mai sus. Unele s-au produs și datorită diferențelor doctrinare și de interpretare a Sfintei Scripturi. Unele diferențe doctrinare sunt destul de mici, aproape insesizabile, în timp ce altele sunt destul de mari și am putea spune ireconciliabile din punct de vedere bisericesc. Unele se datorează diferențelor de interpretare a anumitor pasaje biblice, altele se datorează accentului pus pe tradiție. Câteva exemple găsim în: doctrina despre persoana Domnului Isus, doctrina mântuirii, doctrina botezului, împărtășania, doctrina închinării aduse Maicii Domnului, sfinților apostoli și îngerilor. Pe lângă cele menționate, ar mai fi o subcategorie atribuită adesea neînțelegerilor doctrinare, și anume cea a ereziilor. Dacă primele diferențe dogmatice fac referire la acele diferențe care separă un cult creștin de altul (fundația fiind aceeași), ereziile separă un cult creștin de un cult care s-a desprins din creștinism, care se autoproclama ca fiind creștin, dar care neagă adevărurile esențiale ale creștinismului (e.g. Martorii lui Iehova, Mormonii, etc.).

5. Tranziție culturală 

Începând cu perioada iluminismului și revoluția industrială, lumea s-a modernizat din ce în ce mai mult, astfel că anumite stiluri artistice (în materie de muzică, pictură, arhitectură, etc.) au început sa fie adoptate atât în clădirile bisericilor, cât și în întâlnirile bisericești. Unele au fost primite cu căldură, altele au fost respinse. Unii le-au considerat benefice pentru vestirea Evangheliei, alții au considerat că metodele moderne dezvoltate în artă sau comunicare, nu pot, și nu trebuie să fie îmbinate cu închinarea duhovnicească. Ca urmare, unele biserici s-au separat formând congregații care, cel puțin la prima vedere arată destul de diferit, deși crezul esențial ar putea fi identic.

După cum se poate observa, există multe motive care încearcă să justifice numărul mare de biserici. Unele diferențe sunt benefice întrucât ne încurajează la studiu profund în căutarea adevărului. Totuși, ca și creștini, așteptăm cu nerăbdare acel moment în care, toți cei ce ne-am pus încrederea în Hristos, vom fi în unitate perfectă pentru că vom cunoaște toate lucrurile care azi ne separă. Până atunci, deși ne închinăm în clădiri diferite, conduse după principii diferite, continuăm să zidim unitatea dintre noi împlinind porunca Mântuitorului nostru: “Iubiți-vă unii pe alții, cum v-am iubit Eu” (Ioan 13:34-35).

Dacă ești în căutarea unei biserici,  îți recomand să te uiți la acele biserici care prețuiesc Biblia, și o fac non-negociabilă. De asemenea, îți recomand să parcurgi articolul ‘Cum să-mi aleg o biserică?‘.

Biserica nu este numai o clădire, ci o însoțire divină după cum Petru ne descrie că ,,Voi, însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu și L-a câștigat să fie al Lui ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată’’ (1 Petru 2:9). Așadar alegerea bisericii din care o să fii parte este o decizie destul de importantă, ce va afecta mai multe aspecte ale vieții tale, așadar este important să te rogi pentru acest lucru și să ții cont de niște criterii.

Primul criteriu de care ar trebui să ții cont este – despre ce se predică în biserică? Este Biblia temelia învățăturii? E o biserică ce îl urmează pe Isus? Iar dacă răspunsul la aceste întrebări este nu, atunci nu e o biserică în care ar trebui să rămâi. Adevărul Evangheliei este că noi suntem păcătoși, avem nevoie de un Salvator și Isus e singura cale.

Pe de altă parte, sunt multe biserici cu păreri diferite legate de Sfânta Treime, viața de apoi, cât de sigur poți să fii de salvarea dată de Dumnezeu, cât de liber ești cu adevărat să alegi, de escatologie (a doua venire a lui Isus) – toate aceste lucruri sunt importante și ar trebui să căutăm să le înțelegem. De asemenea, să te rogi ca Dumnezeu să te lumineze și să poți alege inspirat de Duhul Sfânt. Însă dacă încă nu știi cum te plasezi în legătură cu aceste lucruri, alege o biserică care pune accent pe Biblie ca fiind Cuvântul inspirat a lui Dumnezeu și care îl pune pe Dumnezeu deasupra tuturor lucrurilor – adică o biserică care crede că Dumnezeu are în mâinile Lui frâiele istoriei și soarta omenirii.

Un al doilea criteriu de care ar trebui să ții cont este – felul în care este împachetat mesajul Evangheliei, o biserică în care se vorbește numai despre fericire și prosperitate nu e una biblică, Isus ne-a avertizat că în lume o să avem necazuri, dar să îndrăznim că El a biruit lumea (Ioan 16:33). Isus are în vedere sfințenia ta (deci o să ai parte și de suferință în viață) mai mult decât fericirea ta. Nu uita că biserica ar trebui să fie și un loc deschis tuturor oamenilor și care să îi primească pe toți, dar și să deruleze programe de a răspândi Evanghelia, de a ajunge la săraci, orfani și văduve.

Un ultim criteriu de care ar trebui să ții cont e că biserica ar trebui să respecte luarea Cinei și botezul – cele două taine instituite de Isus. Iar în ceea ce privește gustul tău legat de muzică, nu ar trebui să fie unul decisiv, și nu uita, nicio biserica nu e perfectă pentru că nici noi nu suntem perfecți!

Biserica este comunitatea de care un om are nevoie. Aceasta este și a fost dintotdeauna locul unde creștinii se strâng pentru părtășie împreună, rugăciune și închinare. Da, lucrurile astea le poți face și singur acasă, dar puterea Lui Dumnezeu se desfășoară în mijlocul copiilor Lui, acolo unde sunt toți adunați cu un singur scop, acela de a-L glorifica pe Dumnezeu. “Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20).

Nu te gândi la biserică ca și la o clădire. Clădirea, cei patru pereți puși laolaltă reprezintă doar locul fizic unde se adună creștinii. Biserica o reprezintă oamenii. Oameni pe care Dumnezeu îi așează lângă tine, oameni de care se folosește pentru creșterea ta spirituală, oameni care vor fi gata să se jertfească pentru tine. Asta e dragostea lui Dumnezeu desfășurată în comunitate, în biserica Lui. “Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: “Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor” (2 Corinteni 6:16).

Esența și puterea bisericii sunt văzute în suferință și în bucurie. Cum? În suferință, vei avea pe cineva care să plângă cu tine, iar în bucurie, vei avea pe cineva care să se bucure cu tine. Astfel, suferința e mai ușor de depășit, iar bucuria devine și mai mare și tu, încurajat fiind, vei putea înainta. Aceasta este comunitatea numită biserica, una dintre cele două Instituții create de Dumnezeu pe pământ. Vrei să faci și tu parte din ea?

Este evident că în lungul curs al istoriei au fost date multe definiții și caracterizări ale bisericii. Uneori, ele au fost de natură subiectivă, alteori au fost mai degrabă o încercare de a surprinde cât mai multe dintre elementele care alcătuiesc ceea ce numim noi o biserică. Pentru că nu toate definițiile oamenilor pot fi considerate cuprinzătoare sau adevărate, voi încerca să răspund la această întrebare pe două direcții:

Cum definește Biblia Biserica?

Biblia se folosește de multe imagini pentru a defini Biserica, iar una dintre cele mai importante, compară Biserica cu un trup, trupul lui Hristos (Romani 12). În această descriere, membrii bisericii, credincioșii, sunt comparați cu membrele unui corp. Fiecare membru are rolul său, sprijinind întregul corp al Bisericii, care la rândul lui este condus de către cap, care este Hristos.

Una dintre cele mai răspândite imagini este aceea a Bisericii ca Mireasa lui Hristos (Isaia 62; Apocalipsa 21). Această imagine este folosită de cele mai multe ori într-un context profetic, referitor la viitorul bisericii. Chiar dacă este mai greu de înțeles, această imagine este importantă pentru că ne asigură de dragostea lui Dumnezeu pentru Biserică.

Ce nu este este Biserica?

• Biserica nu este doar o instituție, o organizație sau un centru cultural.
• Biserica nu este definită de clădirile pe care noi le numim biserici. Creștinii primelor secole se întâlneau în casele oamenilor, în catacombe, sau oriunde erau, cât de cât, feriți de persecuția romană.
• Biserica nu este reprezentată de un stat sau de un regim politic, chiar dacă acesta a fost conceput pe baza unor principii creștine.
• Biserica nu se rezumă la definițiile sau categoriile oamenilor, chiar dacă aceștia sunt conducători influenți precum Papa, un Mitropolit sau un președinte de cult.
• Biserica nu este suma denominațiunilor care se autocaracterizează ca fiind creștine.

Care a fost concepția ta despre biserică până acum?

Este un subiect tabu, dar te felicit fiindcă te preocupă și partea aceasta. Știai că în Biblie sunt peste 2000 de versete¹ care vorbesc mai mult sau mai puțin direct despre bani și atitudinea față de ei? Aproximativ 15% din predicile lui Isus au avut legătură cu acest subiect, precum și 11 din cele 40 de pilde spuse² . De ce se pune așa de mult accent? Hai să vedem! 🙂

De ce sunt banii importanți?

Biblia ne oferă câteva indicii.

Isus a vorbit despre bani, nu pentru că era interesat de bani sau pentru că a vrut să fim bogați, ci pentru că știa că banii reflectă foarte clar starea inimii unui om. Și nu, nu mă refer la atrii sau ventricule, ci la faptul că iubirea de bani e unul dintre motivele principale pentru care oamenii decid să nu îl urmeze pe Isus. Uită-te la oamenii din jurul tău, la filmele, muzica și cultura zilelor noastre. Suntem într-o goană continuă de a avea mai mult și mai mult, nefiind niciodată îndeajuns pentru a fi mulțumiți. Trăim într-o cultură obsedată după bani, statutul omului fiind în mare parte direct proporțional cu suma din conturile bancare.

Ok, deci sunt obligat să dau bani, nu?

Ei bine, da și nu 🙂 Haide să îți prezint conceptul de zeciuială și dărnicie.

Zeciuiala reprezintă un concept din Vechiul Testament, o cerință a legii, prin care evreii trebuiau să aducă la Templu 10% din tot ceea ce le oferea pământul. De ce? Pentru a asigura un trai preoților și leviților care se ocupau de jertfe. Adică pentru a le plăti salariile. Interesant însă că Avraam a dat zeciuială, înainte ca Legea să fie dată (Evrei 7:1-6). De ce? Pentru că a înțeles că inima lui reflectă relația pe care o are cu banii și că orice lucru bun primit este de la Dumnezeu. E ca și cum i-ar fi dat înapoi lui Dumnezeu o parte din ce a primit tot de la El.

Zeciuiala nu mai este obligatorie odată cu Noul Testament, ci se introduce conceptul de dărnicie. Dărnicia înseamnă pur și simplu a pune deoparte și a da ce poți, după câștigul tău (1 Corinteni 16:2) pentru a susține biserica. Cât trebuie să dăruiești? Îți răspund cu un verset din 2 Corinteni 9:7: ”Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”.

Deși conceptul de 10% din venituri aparține Vechiului Testament, bisericile din ziua de azi l-au menținut, considerând această valoare ca fiind minimul recomandat în ceea ce privește felul în care îți gestionezi portofelul. Totuși, nu trebuie să te simți obligat să dai zeciuială de fiecare dată, ideea e de a dărui după măsura posibilităților tale. Personal, eu îți recomand să practici acest exercițiu de 10%, indiferent de valoarea veniturilor tale, iar când poți, simte-te liber să dai și mai mult.

Surse:

1. Nance-Nash, Sheryl: Is The Bible The Ultimate Financial Guide?
2. Jesus Film Ministry: Why Does Jesus Talk about Money so Often?

Dă-mi voie, te rog, să îți tulbur puțin definiția “bisericii”. Poate te-ai intersectat cu diferite biserici sau poate doar le-ai văzut din exterior și poate te-ai gândit că biserica e pentru cei fără păcat, “pentru acei oameni”, acea categorie de sfinți din care tu bineînțeles că nu faci parte. Cu bucurie îți spun că nu este deloc așa.

Isus a venit să-i mântuiască pe cei pierduți. “Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10). De asemenea, Biblia spune că nu există om fără de păcat. “Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Și atunci cu ce ar trebui să umplem bisericile dacă nu cu noi, păcătoșii?

Iar tu, cel care întrebi, dacă ești undeva în afara bisericii, te invit și pe tine cu restul păcătoșilor. Da, și tu ești unul dintre noi și asta nu e ceva rău. Suntem păcătoși salvați și răscumpărați.

Isus a venit pentru cei ca tine și ca mine. El nu i-a căutat niciodată pe cei perfecți, fără cusur. A vrut imperfecțiunile noastre. Și știi cum se numește asta? Har. Ceva ce nu merităm și totuși primim. Iertare. Că de păcat, toți am fost atinși. Ne-am născut în păcat. Iar iertarea… o primim, în momentul în care venim la El. 

Iar biserica? E cel mai potrivit loc pentru păcătoși. Isus stătea la masă cu vameșii, păcătoșii și curvarii, iar oamenii “cei mai de sus ” din vremea aceea, oameni care se vedeau fără păcate, cârteau și spuneau că Isus face ceea ce e greșit, stă la masă cu niște păcătoși.

Știi ce le-a răspuns Isus? “Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși” (Marcu 2:17)

Ca să ai parte de doctor, trebuie să fii bolnav. Și ești! Oricât de multe fapte bune ai face tu. Ești păcătos și sunt păcătoasă, iar Isus vrea să stea la masă cu cei ca noi. Ce onoare!

Definiția de bază a cuvântului “creștin” înseamnă apartenența la religia creștină, adică a avea credință în Isus Cristos și în învățăturile Sale.

Sunt două categorii de creștini:

1. Nominali: doar cu numele
2. Practicanți: care pun în practică ceea ce învață

Statutul de creștin nominal și apartenență la biserică le primești după ce te naști (prin botez sau binecuvântare), dar a deveni creștin practicant nu se obține decât prin credință și participare activă acolo unde, alți oameni ca și tine se adună, având același țel.

De ce nu merg oamenii la biserica?

Oamenii care nu merg regulat la biserică (și aici mă refer la mai mult decât de Crăciun și de Paști) motivează că participarea la slujbă nu este atrăgătoare sau captivantă. Dimpotrivă, este plictisitoare, îmbibată de ritualuri, tradiții, durează mult, iar nu toți oamenii din biserică sunt ceea ce pretind a fi: credincioși și interesați de Dumnezeu cu adevărat.

Neavând acest cadru potrivit, pe la vârsta adolescenței, tinerii aleg să meargă foarte rar la biserică, convinși că știu în mare parte cum stă treaba cu credința. Ei cred că pe Dumnezeu “Îl ai în inimă”, ca pe un talisman, e acolo necondiționat și nu văd niciun beneficiu în participarea activă la biserică.

Oamenii încep să meargă mai regulat la biserică, fie atunci când îmbătrânesc, gândindu-se mai mult la moarte, fie când în viața lor intervine o problemă pe care ei singuri nu o pot rezolva. Astfel, marea majoritate a oamenilor nu au nevoie de Dumnezeu, ci mai degrabă au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

De ce să mergi la biserică?

Nu putem nega că o parte din motivele enumerate mai sus sunt adevărate. Acestea pot constitui piedici în căutarea sinceră a lui Dumnezeu. Dar în Scriptură ni se spune: “Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima“ (Ieremia 29:13). Astfel, credința presupune o căutare și un efort, nu e ceva care vine de la sine. Ține de noi să căutăm o biserică, o comunitate unde dezavantajele enumerate să fie cât mai puține. O biserică unde putem primi învățătura sănătoasă din Scriptură, unde simțim prezența lui Dumnezeu, care aduce: pace, bucurie, încredere și mai ales cea care pune în noi dorinţa de a ne pocăi (a ne căi de păcate) şi de a ne îndrepta.

Oamenii se justifică prin faptul că nu au timp. Dar Dumnezeu ne dă timp. Ține de noi de cum ne setăm prioritățile. Pentru lucrurile importante ne facem mereu timp.

Biserica a fost înființată cu scopul ca oamenii să se adune. Deși trăim într-o generație înclinată către individualism, scopul lui Dumnezeu pentru credincioși este unitatea. Dumnezeu promite că este prezent acolo unde oamenii se roaga laolaltă: “Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20).

Problema legată de o religie individualistă (te rogi singur acasă, tu și Dumnezeu) este tocmai capcana de a te închina unui dumnezeu al imaginației tale: un dumnezeu căruia îi spui tu ce să facă și nu lui Dumnezeu, care-ți spune ție ce trebuie să faci. Nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu, ci oamenii studiază Scriptura, tocmai pentru a descoperi caracterul lui Dumnezeu, să ştim cum să ne raportăm noi la El, cum se raportează El la noi. Apostolul Pavel menţionează și el importanţa studierii Scripturii: “Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17).

Biblia ne îndeamnă a ne întări unii pe alții în credință, în cadrul bisericii și să nu plecăm din ea: “Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie” (Evrei 10:24-25).

Pot să fiu creștin fără să merg la biserică? Da, poţi, dar Dumnezeu ne îndeamnă să mergem. Dacă nu ştii la ce biserică să mergi, te îndemn să începi să cauţi una.

Dacă ai citit postarea până în acest punct, probabil că te-ai așteptat să te invit la biserica unde merg eu. Nu voi face acest lucru, deși eşti binevenit. Scopul acestui articol nu este de a promova o biserică anume, ci de a scoate în evidenţă importanţa de a merge regulat la una. Doar în Dumnezeu şi în biserică ne putem găsi împlinirea adevărată, pe care de cele mai multe ori, o căutăm în afara ei.

Într-o lume plină de tensiune, conflicte, suferință, în biserică vei găsi speranţă, pace, dragoste, vestea bună a iertării lui Dumnezeu, reconcilierea Lui cu tine, speranța învierii din morți și aşteptarea vieții veșnice, sub un cer nou și pe un Pământ nou.