Înainte de toate, vreau să reafirm faptul că urmașii lui Hristos sunt chemați mai întâi de toate să dorească împăcarea și menținerea relației de căsnicie. Aceste principii sunt evidențiate în articolul dedicat temei divorțului. Te-aș invita să citești acel articol înainte de-a trece prin acesta, pentru că am să folosesc termeni și teme definite mai în detaliu acolo.

Aici, în schimb, nu vorbim despre divorț în sine, dacă e permis sau nu, ci vom încerca să analizăm pe scurt de ce sunt creștini care divorțează. Să începem analiza c-o imagine de perspectivă a fenomenelor ce afectează un mariaj.

Denaturarea legămintelor

Nu cred că te voi șoca atunci când îți voi spune că divorțul a devenit o parte din fabrica culturală a lumii contemporane. Cel mai probabil chiar tu cunoști câteva persoane divorțate. Ce este șocant însă, este rata de creștere a divorțurilor. Dacă în 1867 în SUA se înregistra doar un divorț la fiecare 35.7 căsătorii¹ , astăzi rata e undeva la un divorț pentru fiecare 2.48 căsătorii², deci o probabilitate ce se apropie tot mai mult de 50%. În decurs de aproximativ 150 de ani, am ajuns să putem da cu banul ca să “ghicim” dacă mirii rămân sau nu împreună. Realitatea aceasta face ca un divorț să pară ca soluția normală (chiar evidentă) la orice problemă majoră dintr-o căsătorie și diminuează împortanța legământului.

Denaturarea comunității 

De-a lungul istoriei, mariajul îți oferea un statut social în comunitatea din care făceai parte, iar comunitatea juca un rol cheie în structura legământului. Acum însa, mânați de spiritul individualist, ne detașăm de comunitate dar păstrăm aceleași așteptări social-tradiționale. În alte cuvinte, avem așteptarea ca partenerul nostru să fie un susținător, cineva care ne afirmă identitatea, un prieten intim pe care ne putem baza oricând, dar totodată un romantic pasional, dornic de mister și aventură. Mai mult, avem așteptarea ca toate astea să țină până la moarte (care vine tot mai târziu, media de viață fiind în creștere). Practic, subliniază psihoterapeuta Esther Perel, ne așteptăm ca partenerul nostru să facă ceea ce în trecut făcea o întreagă comunitate³. O cerintă destul de irealistă, nu crezi?

Denaturarea relațională

În cartea sa, “Welcome to Adulting”, autorul povestește realizarea de tip ‘duș rece’ pe care a avut-o după un an de căsătorie când și-a dat seama că era “prins în ceva fără ieșire. Mariajul era diferit” de ceea ce crezuse el⁴. Ce l-a facut să aibe acest moment? În primul rând, a fost o perspectivă gresită a relației – una în care aștepți mereu să primești de la celălalt fără să oferi. Pe de-altă parte, a fost pofta după varietate sexuală, hrănită prin felurite moduri, ce a întărit percepția că monogamia este o realitate imposibilă pe lungă durată. Țin să menționez că autorul continuă cartea explicând cum a învățat să-și iubească soția cu care este acum împreună de 17 ani.

Realitatea

Căutăm o fantezie. Toate aceste argumente ne prezintă (sau unora ne aduc aminte) o realitate fundamentală: căutăm compatibilitate când aceasta nu poate exista între păcătoși. Și ghici ce suntem noi, oameni? Da, și eu și tu. Tot ce pare că acum este denaturat sau anormal, este perfect natural firii noastre păcătoase. Preferăm să abandonăm problemele decât să le rezolvăm, să creăm idoli conform așteptărilor noastre și să pretindem dragoste și loialitate fără să oferim nimic. Asta suntem noi, oamenii, iar realitatea nu îi exclude pe creștini pentru că și ei sunt oameni. Defapt, în asta constă tot mesajul nostru: inimile noastre sunt bolnave (Ieremia 17:9), denaturate la un așa nivel, că Dumnezeu a trimis pe Fiul Isus Hristos să moară pentru a ne restaura în concordanță cu natura Sa sfântă (Ioan 3:16).

Răspunsul

De ce există divorț în rândul creștinilor? Pentru că avem momente când uităm că așteptările și fericirea noastră sunt pe deplin împlinite doar în Hristos și ne lăsăm afectați de natura păcătoasă, acționând în așa fel încât legămintele, comunitățile și relațiile noastre au de suferit. Avem momente când nu facem binele pe care am vrea să-l facem (Romani 7:19). Dar, în ciuda lipsurilor noastre umane, a durerilor emoționale provocate de un divorț, există răscumpărare în Hristos. Frumusețea evangheliei este că Dumnezeu ne oferă o soluție pentru pace și dragoste, noi doar trebuie s-o acceptăm.

Surse:

1. Alexander Plateris: 100 Years of Marriage and Divorce Statistics: 1867-1967
2. Statistical Abstract of the United States: 2012, www.census.gov/library/publications/2011/compendia/statab/131rd.html
3. Esther Perel: Mating in Captivity: Unlocking Erotic Intelligence, United States, HarperCollins e-books, 2009
4. Jonathan Pokluda and Kevin McConaghy, Welcome to Adulting: Navigating Faith, Friendship, Finances, and the Future, United States, Baker Publishing Group.