Ce este Crăciunul?

Crăciunul este singura zi sfântă din religia creștină care este, totodată, o sărbătoare importantă pentru societatea seculară. Și totuși, Crăciunul pentru unii este un timp al distracției maxime, iar pentru alții un timp de reverență și aducere aminte, ambele grupuri simțind un anumit nivel de disconfort atunci când interacționează. Dacă pentru tine sărbătoarea Crăciunului e doar despre luminițe și „cadouri de la “Moșu””, poate că acest articol îți va crea puțin disconfort. Dar îmi doresc tare mult să citești despre însemnătatea luminilor și al celui mai frumos dar care ni s-a dat vreodată: Isus.

Întunericul și Lumina

Unul dintre primele semne că urmează să vină Crăciunul este apariția luminițelor prin oraș. În centru e decorat frumos, plin de lumini care atrag aprecierea cetățenilor. Acest lucru poate părea o tradiție normală, mai ales în contextul solstițiului de iarnă, când se întunecă mult mai repede. Pentru creștini, însă, aceste lumini nu sunt doar decorative, ci și simbolice.

„Poporul, care umbla în întuneric, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.” (Isaia 9:2)

Adevărul cheie al Crăciunului este faptul că lumea se află într-un loc întunecat, din care nu putem ieși sau vedea realitatea fără Lumina Lumii, adică Isus. Și, chiar dacă pare puțin abstract acest concept, nu cred ca n-ai avut parte de unele manifestări ale acestui întuneric – nesimțire, indiferență, ură, boală poate chiar și crimă. Așa cum avem nevoie de lumina fizică pentru a vedea ce este de făcut într-o încăpere întunecată, avem nevoie de lumină spirituală pentru a distinge „întunericul lumii” în care trăim.

Dar de ce este Isus simbolizat prin lumină? Pentru că lumina este sursă a vieții, a adevărului, și al frumosului.

1. Viața – cred că analogia perfectă aici este soarele. Toți avem nevoie de soare pentru a trăi. Fără el, am îngheța în câteva fracțiuni de secundă. În mod similar, credem că doar din Dumnezeu și „prin El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa”, iar fără El e moarte (Fapte 17:28).
2. Adevărul – dacă n-am avea faruri la mașini, nu cred că ne-am încumeta să conducem pe noapte. Acea lumină este necesară pentru ca noi să distingem realitatea drumului. Tot așa, suntem încredințați că Dumnezeu este sursa adevărului care ne ajută să distingem realitatea din jurul nostru. (Ioan 14:6).
3. Frumusețea – pentru că nimeni nu cred c-a spus vreodată: “ce urât arată toate luminițele astea decorative”. Ba din contră, de obicei auzi reacții de admirație atunci când apar lumini decorative. Lumina aduce frumosul și aceasta ne îmbucură. Tot așa, vedem frumusețea lui Dumnezeu prin întruparea Fiului său Isus, de Crăciun – un act plin de frumusețe, smerenie și dragoste.

Astfel, de Crăciun celebrăm venirea Luminii de care avem așa disperată nevoie. Ea vine în forma întrupată a lui Hristos.

Întruparea

Dacă acest cadou al întrupării lui Hristos te lasă puțin confuz, nu te ambala :). Întruparea e un concept greu de înțeles întru totul, dar sper ca următoarea imagine să-ți dea puțin mai mult context: 

Gândește-te la un scafandru care mai întâi de toate renunță la haine, își leagă o piatră de picior, iar apoi plonjează în mare, scufundându-se tot mai mult. Mergând de la apă verzuie și caldă la apă tot mai neagră și rece, coboară într-un mediu unde presiunea crește, unde lucrurile devin tot mai mâzgoase și descompuse, ca mai apoi să revină în sus, din nou la culoare și lumină. Cu plămânii gata-gata să explodeze, înoată până în momentul când dă de aerul de la suprafață, ținând în mână perla după care mersese în adânc.

Cam așa e și cu întruparea. Hristos S-a dezbrăcat de „Sine Însuşi”, S-a făcut „asemenea oamenilor” și S-a coborât după noi în ciuda mediului nefavorabil, pentru a ne lua din mocirla păcatului și a ne aduce la lumină (Filipeni 2:7-11). Astfel, Dumnezeu ia formă umană pentru a ne aduce la viață, pentru a ne expune la adevăr, și pentru a ne înfrumuseța viețile cu bucuria pe care o primim de la El.

Surse:

1. Keller, T., Hidden Christmas: The Surprising Truth Behind the Birth of Christ. United States: Viking, 2016.
2. Lewis, C.S., Miracles, United States: Macmillan, 1947.

De multe ori, poate meditezi la scenarii de tip „dacă”: „dacă aș fi învățat mai bine, aș fi avut un job mai bun”, „dacă mă comportam diferit, nu m-aș fi despărțit” […] și lista poate continua. Sentimentul de vinovăţie este strâns legat de conştiinţă, care te ajută să faci distincţia între bine şi rău, te ajută să înveți din greșeli și să devii o persoană mai bună.

Putem spune că există două tipuri de vină: una „sănătoasă” și alta „nesănătoasă”. Vina „sănătoasă” este atunci când conștientizezi că ai încălcat anumite standarde. Vina „nesănătoasă” intervine atunci când te învinovățești pe nedrept (de exemplu, un copil se poate simți vinovat când părinții se ceartă) sau când nu reușești să te ridici la nivelul propriilor așteptări („voi lua zece la examen”, „copiii mei vor avea meserii bune” etc.). Voi scrie mai departe despre vina pe care o vom numi „sănătoasă”.

Când sentimentul vinovăţiei se permanentizează, calitatea vieţii este grav alterată. Această stare devine un mare consumator energetic, din cauza scenariilor care apar în mintea celui „vinovat”, în încercarea de a „repara”, de a fi iertat şi de a schimba situația actuală. Cum poți combate aceste gânduri, din perspectivă creștină?

1. Diferența dintre vinovăție și pocăință

Permanentizarea sentimentelor de vinovăție conduce la autodistrugere, dar Dumnezeu își dorește ca tu să te căiești și să mergi înainte. Doi oameni L-au trădat pe Isus, în noaptea răstignirii. Iuda s-a întristat (sentiment de vinovăție) și, ulterior, s-a sinucis. Petru s-a întristat (sentiment de pocăință), dar a rămas credincios mai departe. Dacă te confrunți cu gânduri de vinovăție, le poți lăsa să-ți consume viața sau poți veni cu eșecul tău înaintea lui Dumnezeu și El te va ierta (1 Ioan 1:9), te va elibera de vinovăție și îți va da pace (Ioan 14:27).

Totodată, întristarea este strâns legată de iertare: să ierți persoanele care ți-au greșit (Matei 6:14-15), sau să-ți ceri iertare față de cine ai greșit iar atunci când este posibil, să salvezi relația (Matei 5:23-25, Efeseni 4:26).

2. Dacă Dumnezeu te iartă și tu trebuie să te ierți

Nu există păcat prea mare pe care Dumnezeu să nu-l ierte. Îți amintesc că Isus a murit pentru păcatele întregii lumi (1 Ioan 3:16, 2 Corinteni 5:21). Poți scăpa de trecut dacă încetezi să te mai gândești la el. Apostolul Pavel, înainte să-L întâlnească pe Hristos, distrugea biserici și trimitea creștini la moarte. Reîntors în acele cetăți … cine crezi că îl așteptau acolo? Văduve, orfani… Oameni a căror vieți el însuși le distrusese! Dacă Pavel nu ar fi reușit să treacă peste toate acestea, nu ar fi împlinit niciodată misiunea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu.

Bineînțeles, Pavel n-a suferit de amnezie, era conștient că este păcătos (1 Timotei 1:15), dar știind ca Dumnezeu l-a iertat, s-a iertat pe sine și a ales să uite trecutul. (Filipeni 3:13).

În concluzie, nu-ți da voie să devii prizonier al trecutului! Greșeala ta a fost o lecție, nu o sentință pe viață! Când decizi să uiți, Dumnezeu te va ajuta să o faci și îți va da harul și pacea de a merge înainte. El te va face mai puternic și mai înțelept, capabil să sfătuiești pe alții care trec prin situații similare. Dacă te lupți cu sentimentul vinovăției, lasă-L pe Dumnezeu să te ierte, să-ți vindece rana emoțională și să te ajute să mergi înainte.

Surse:

1. Gass, B., Gass, D., Uită și mergi înainte, Fundația Seer România. Disponibil la: https://fundatiaseer.ro/uita-si-mergi-inainte/. Consultat/accesat: 16.12.2020
2. Houdmann, M., What does the Bible say about dealing with regrets?, Got Questions. Disponibil la: https://www.gotquestions.org/dealing-with-regrets.html. Consultat/accesat: 16.12.2020

Durerea transmite mesaje. Lipsa acestora ne-ar putea pune viața în pericol în fiecare zi.  În cartea “Darul durerii”, Philip Yancey descrie dramele prin care treceau bolnavii de lepră pe care îi trata, prin simplul fapt că lipsea feedback-ul negativ de la organism. Atunci când se așezau de exemplu pe o sobă sau intrau în contact cu un obiect ascuțit nu aveau nici o durere, nici un semnal care să îi atenționeze să se oprească, ajungând astfel să piardă pe rând membre ale trupului. Lepra afectează sistemul nervos central și astfel mesajul durerii este blocat, bolnavul rămânând fără protecție

Bolile, afecțiunile, tulburările de care suferim poartă informații valoroase legate de problemele la care am fost expuși, ajutându-ne să luăm măsuri noi și să facem schimbări. Diferența dintre durere și suferință este că prima este în trup, iar a doua în minte (suflet). Depresia este o boală, deprimarea e o stare temporară. Uneori suntem deprimați: poate fi o astenie, o pierdere, un eșec, etc. Știm însă că avem de-a face cu o boală (sau depresie majoră) atunci când principalele activități ale vieții sunt afectate mult sau total: când nu mai putem menține un job, când ne simțim rău în cea mai mare parte a zilei și zile la rând, când relațiile cu cei dragi nu mai funcționează din cauza acestor stări, când apar insomnii sau gânduri legate de moarte și toate acestea durează mai multe săptămâni iar orice efort de a ieși de acolo e zadarnic.

Cauze

Cauzele pot avea legătură cu 3 surse diferite ce coincid cu componentele din care suntem creați: trup, suflet și duh.

Semnalele specifice sunt mesaje importante de luat în considerare
înainte ca lucrurile să se agraveze.

Semnale fizice: când organismul e forțat excesiv și echilibrul nutritiv sau ciclul veghe-somn nu sunt respectate pentru mai mult timp, se instalează lipsa de energie și apatia continuă. O responsabilitate mare pentru scăderea calității somnului o are interacțiunea cu ecranele până noaptea târziu. Când dezechilibrul se instalează la nivelul creierului, acesta nu mai dozează corect neurotransmițătorii și declanșează reacții chimice care se manifestă prin simptome somatice și emoționale. Creierul transmite astfel faptul că organismul nu funcționează corect.

Semnale la nivelul sufletului (minții): gândurile generează emoțiile și stările. Gândurile sunt organizate în niște tipare care pot “stresa” creierul ca organ peste măsură – dacă asta se întâmplă un timp îndelungat, îl “aruncă” în stare de urgență, de alertă, de panică. Printre cele mai frecvente astfel de gânduri sunt cele catastrofice (impresia că orice lucru negativ e groaznic, horror, apocaliptic) inacceptarea frustrării (eu nu suport așa ceva, nu e normal să mi se întâmple) și absolutismul (trebuie să fie totul conform cerințelor mele ideale) care e frate cu perfecționismul. Sufletul filtrează realitatea, dacă filtrul e prea întunecat atunci creierul se va umple de material nociv, negativ care îl va duce la colaps, instalându-se astfel depresia. Dar unde  schemele de gândire sunt flexibile și integrează suferința în meniul vieții, rezistența la depresie e mare. „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți…” (Isus).

Semnale la nivel de duh: când conexiunea cu Dumnezeu e slabă sau lipsește, apare lipsa de sens sau vidul existențial. Viktor Frankl a spus:

“Dacă ai un DE CE poți suporta ORICE”.

Când viața se rezumă doar la împlinirea nevoilor umane, oricât de mare ar fi satisfacția, omul prin chiar abundența respectivă va avea dovada insuficienței planului orizontal pentru a acoperi nevoile spirituale. “Dacă văd în mine dorințe pe care nimic din lumea asta nu le poate împlini înseamnă că am fost creat pentru alță lume”. C.S. Lewis. Omul fără Dumnezeu, fără planul vertical trăiește cu nevoia continuă de a compensa o lipsă fundamentală, fapt care poate sta la baza unei depresii.

Tratarea depresiei

În procesul de tratare a depresiei e important să se acorde atenție fiecăreia din cele 3 componente; chiar dacă cauzele sunt legate de una dintre ele, întărirea celorlalte două contribuie mult la restabilirea sănătății generale. Totuși, rolul principal în vindecare este cel spiritual, de la nivelul duhului. Conectarea acestuia cu Sursa, cu Dumnezeu, asigură restaurarea ființei întregi și funcționarea ei optimă.

Bogdan Prejban
Consiliere Creștină și Psihoterapie