Definită într-un mod cât mai simplu, rugăciunea reprezintă comunicarea dintre om și Dumnezeu, proces prin care omul îi spune, îi mulțumește lui Dumnezeu și Îl roagă anumite lucruri. Prin rugăciune îi putem mulțumi lui Dumnezeu, ne putem exprima dragostea pentru El și, efectiv, îi povestim ce se petrece în viețile noastre.

Rugăciunea îndreptată înspre Dumnezeu este la fel ca o conversație dintre un copil și tatăl lui. Este absolut normal și natural ca un copil să îi ceară unui tată anumite lucruri de care are nevoie sau să îi comunice anumite dureri și frământări pe care le are.

Important de precizat este faptul că, rugăciunea nu se referă la meditație, ci la conversația directă cu Dumnezeu. Ea este principalul mod prin care un creștin își exprimă sau comunică sentimentele, dorințele și nevoile către Dumnezeu.

Biblia precizează faptul că nu trebuie să ne îngrijorăm de niciun lucru, ci indiferent de situația în care ne-am afla să aducem înaintea lui Dumnezeu orice fel de îngrijorare și să-l rugăm să ne ajute: “Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:6). Orice lucru? DA! Asta este una dintre frumusețile rugăciunii: putem să-i spunem lui Dumnezeu absolut orice.

Relativizarea adevărului

Să știi care este cea mai bună religie constituie o adevărată provocare, având în vedere numărul mare de religii și confesiuni în secolul XXI. Putem spune ca toate religiile sunt bune, indiferent de câți și ce dumnezei au? Să ne imaginăm un doctor care tratează un pacient cu medicamente la întâmplare, în speranța că îl va însănătoși. Poți să-ți imaginezi rezultatul la care ar ajunge? Medicul nu abordează lucrurile în mod haotic, ci folosește anumite cunoștințe și metode învățate, care îl vor conduce la un rezultat final concret.

De ce am crede că în cazul religiei lucrurile ar sta diferit? De ce am crede că am putea aborda religia în mod neglijent și indisciplinat și totuși să ajungem la concluzii corecte? Din nefericire, mulți abordează astfel lucrurile și acesta este unul din motivele pentru care există atât de multe religii în lume.

Este un mit potrivit căruia toate religiile conduc către acelaşi Dumnezeu, că sunt mai multe cărări, care toate duc spre același vârf de munte. Să fie chiar așa? Pentru a ajunge la Dumnezeu nu sunt mai multe cărări, ci mai degrabă este un labirint cu un singur drum spre o singură ieșire.

Am putea spune ca religia cea mai bună este cea care te apropie de Dumnezeu și te face o persoana mai bună. Aceasta afirmație este parțial adevărată, dar este mai degrabă o consecință a unei religii adevărate. Trebuie să ne punem întrebarea: Cine este Dumnezeu? Cărui Dumnezeu ne rugăm?

Potrivit creștinismului, omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Geneza 1:27). Dar în zilele noastre, oamenii își crează un “Dumnezeu” după chipul și după asemănarea lor. Şi astfel, trebuie să descoperim cui trebuie să ne rugăm şi în ce mod. Astfel fiind spuse, să vedem care este cea mai bună modalitate de abordare.

Calea de rezolvare a problemei

Una din cele patru legi ale logicii este legea noncontradicției, care spune că “A nu poate fi în acelaşi timp nonA”. Aplicând acest principiu în dreptul religiilor, înseamnă că una din ele este adevărată, iar celelalte sunt false. Raţiunea şi logica pot fi folosite în scopul de a căuta care este religia adevărată.

În căutarea revelaţiei, multe religii înăbușe această dorinţă a omului prin diferite reguli și ritualuri. Unele religii nu sunt altceva decât o listă de reguli cu ce să faci și ce sa nu faci, pentru a intra în grațiile Divinității. Oare așa să fie? Dacă omul prin natura sa iubește, oare nu este Creatorul cel care a definit iubirea și își dorește asta în primul rând de la oameni?

O religie adevărată se bazează pe o relație cu Creatorul.

Dacă este să comparăm creștinismul cu două mari religii: iudaismul, islamismul, atunci vom observa că:

• Iudaismul și islamismul scot în evidență faptul că omul este păcătos şi că omul va trebui să facă ceva pentru a se împăca cu Dumnezeu. De aici se explică partea de ritualuri și de reguli.
• Creștinismul va spune că da, omul este păcătos și omul prin natura sa greșește, dar un Creator Atotcunoscător a știut de problema aceasta: faptul că omul va greşi și va păcătui. Astfel, cheia de rezolvare a problemei păcatului nu este la om, ci la Dumnezeu. Dumnezeu a făcut primul pas către om, nu omul către Dumnezeu.

Mai mult, dacă creștinismul este adevărata religie, ea spune că lucrul acesta se întâmplă prin persoana lui Isus Hristos:

• “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16).
• “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8).
• “Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit” (Romani 10:9-10).
• “Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23).

Şi creștinismul are regulile și ritualurile sale, în funcție de confesiune. Dar spre deosebire de celelalte religii, iudaism şi islamism, există o mare diferență. Regulile și ritualurile sunt făcute ca recunoștință față de mântuirea pe care Dumnezeu a oferit-o, iar nu ca un efort pentru a obține mântuirea sau pentru a obține favoruri de la Dumnezeu. De exemplu, anumite reguli: să nu minți, să nu ucizi, să nu comiți adulter, sunt practicate de creștini cu scopul nu de a se îndreptăți și nici pentru a-și căpăta dreptul la mântuire. Păstrarea unor reguli sau îndeplinirea unor ritualuri sunt rezultatul unei relații cu Dumnezeu, un răspuns la dragostea pe care Dumnezeu ne-a oferit-o deja şi mântuirea oferită prin Isus Hristos.

În creştinism și în Scriptură, Dumnezeu promite o relaţie personală şi faptul că El se va revela la orice persoană care Îl va căuta din toată inima: “Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima” (Ieremia 29:12-13).

Biserica nu este numai o clădire, ci o însoțire divină după cum Petru ne descrie că ,,Voi, însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu și L-a câștigat să fie al Lui ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată’’ (1 Petru 2:9). Așadar alegerea bisericii din care o să fii parte este o decizie destul de importantă, ce va afecta mai multe aspecte ale vieții tale, așadar este important să te rogi pentru acest lucru și să ții cont de niște criterii.

Primul criteriu de care ar trebui să ții cont este – despre ce se predică în biserică? Este Biblia temelia învățăturii? E o biserică ce îl urmează pe Isus? Iar dacă răspunsul la aceste întrebări este nu, atunci nu e o biserică în care ar trebui să rămâi. Adevărul Evangheliei este că noi suntem păcătoși, avem nevoie de un Salvator și Isus e singura cale.

Pe de altă parte, sunt multe biserici cu păreri diferite legate de Sfânta Treime, viața de apoi, cât de sigur poți să fii de salvarea dată de Dumnezeu, cât de liber ești cu adevărat să alegi, de escatologie (a doua venire a lui Isus) – toate aceste lucruri sunt importante și ar trebui să căutăm să le înțelegem. De asemenea, să te rogi ca Dumnezeu să te lumineze și să poți alege inspirat de Duhul Sfânt. Însă dacă încă nu știi cum te plasezi în legătură cu aceste lucruri, alege o biserică care pune accent pe Biblie ca fiind Cuvântul inspirat a lui Dumnezeu și care îl pune pe Dumnezeu deasupra tuturor lucrurilor – adică o biserică care crede că Dumnezeu are în mâinile Lui frâiele istoriei și soarta omenirii.

Un al doilea criteriu de care ar trebui să ții cont este – felul în care este împachetat mesajul Evangheliei, o biserică în care se vorbește numai despre fericire și prosperitate nu e una biblică, Isus ne-a avertizat că în lume o să avem necazuri, dar să îndrăznim că El a biruit lumea (Ioan 16:33). Isus are în vedere sfințenia ta (deci o să ai parte și de suferință în viață) mai mult decât fericirea ta. Nu uita că biserica ar trebui să fie și un loc deschis tuturor oamenilor și care să îi primească pe toți, dar și să deruleze programe de a răspândi Evanghelia, de a ajunge la săraci, orfani și văduve.

Un ultim criteriu de care ar trebui să ții cont e că biserica ar trebui să respecte luarea Cinei și botezul – cele două taine instituite de Isus. Iar în ceea ce privește gustul tău legat de muzică, nu ar trebui să fie unul decisiv, și nu uita, nicio biserica nu e perfectă pentru că nici noi nu suntem perfecți!

Când vine vorba de cea mai bună modalitate de a te ruga, adevărul este că nu există o regulă general valabilă. Întrebări de genul, “Trebuie să mă rog în picioare sau în genunchi? Trebuie să am ochii deschiși sau închiși atunci când mă rog? Este mai bine să mă rog în biserică decât în alt loc? Cum să încep rugăciunea? Ce cuvinte să folosesc? etc.”, apar în mintea fiecărui om și este absolut normal.

Însă, de cele mai multe ori rugăciunea este văzută ca fiind o formulă magică. Mulți consideră că dacă nu folosesc cuvintele “potrivite” sau dacă nu stau în poziția “corectă”, Dumnezeu nu îi ascultă și nu le va răspunde la rugăciuni. Acest lucru este total neadevărat și nicăieri menționat în Biblie.

Pe scurt, Biblia ne spune în Filipeni 4:6 să ne rugăm:

• fără a avea nicio îngrijorare asupra noastră.
• pentru absolut orice.
• cu o inimă mulțumitoare.

Un exemplu de rugăciune este rugăciunea Tatăl Nostru din Matei 6:9-13. De menționat, faptul că această rugăciune nu trebuie memorată, iar mai apoi recitată. Ea este un exemplu care cuprinde lucruri pe care rugăciunea trebuie să le conțină: mulțumire, cerere, adorare, etc.

Dar și mai pe scurt, te provoc să începi să te rogi povestindu-i lui Dumnezeu absolut tot ce vrei, tot ce ai pe inimă. Pur și simplu să vorbești cu El. Poți să o faci cu voce tare, în gând sau în scris, cu ochii închiși sau deschiși, stând în picioare sau în fotoliu, când ești pe bus sau la plimbare cu bicicleta. Niciuna din metodele menționate nu este greșită.

Te provoc să Îl provoci pe Dumnezeu să ți se descopere în urma rugăciunilor tale. Dar fii sincer cu tine însuți. Îi poți spune chiar și faptul că nu crezi că El există. Trebuie să fii autentic și să nu încerci să fii ceea ce, de fapt, nu ești. Și te mai provoc să ne spui cum a fost experiența ta cu cu privire la rugăciune.

Multe persoane se întreabă cât timp ar trebui să petreacă în rugăciune pentru a fi considerate cu adevărat persoane credincioase. Câte minute sau ore ar trebui să petreacă o persoană în rugăciune pentru a se apropia cu adevărat de Dumnezeu? Cât de mult ar trebui să se roage pentru a fi considerată “un creștin adevărat”?

Haideți să ne uităm la câteva aspecte care au legătură cu astfel de întrebări:

În primul rând, a fi un creștin adevărat nu are legătură directă cu numărul de ore pe care îl petreci în rugăciune. Biblia ne prezintă câteva exemple de oameni care se roagă un număr destul de mare de ore, dar care nu sunt neapărat după voia lui Dumnezeu: “Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi, de aceea veţi lua o mai mare osândă” (Matei 23:14).

De asemenea, sunt oameni care, pur și simplu, repetă la nesfârșit aceeași rugăciune crezând că în felul acesta demonstrează faptul că sunt creștini adevărați și își dovedesc că sunt urmași adevărați ai lui Isus. Însă și cu privire la acest lucru Biblia are ceva de spus: “ Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi” (Matei 6:7).

În al doilea rând, nu este vorba doar despre cât de mult timp petrecem în rugăciune. Nu acesta este cel mai important aspect, ci mai degrabă cu ce anume venim înaintea lui Dumnezeu, pentru ce și despre ce ne rugăm. Putem petrece ore întregi în rugăciune, dar să pierdem esența acesteia, apropierea de inima lui Dumnezeu. Uneori asta se întâmplă pentru că nu știm cum să ne rugăm.

Rugăciunea este întotdeauna o conversație cu Dumnezeu cu dorința de a comunica cu El. Noi suntem copiii Săi, iar El este Tatăl nostru prin Isus.

Haideți să ne gândim puțin în felul următor: atunci când petrecem timp cu părinții noștri ne gândim la cât de mult timp petrecem cu ei pentru a fi considerați cu adevărat copiii lor? Nu! Exact în același fel, credeți că devenim copii ai lui Dumnezeu prin faptul că petrecem cât mai multe ore în rugăciune? Nicidecum! Devenim copiii Săi prin credința în Isus Hristos.

Ca și copii ai lui Dumnezeu, ne dorim în mod natural să petrecem timp de calitate cu Tatăl nostru. Așa cum timpul petrecut în rugăciune reflectă oarecum cât de mult El este prioritar în viețile noastre, la fel de importantă este și calitatea acestui timp.